Pe niste oameni cu o opera sau doar cu niste titluri publicate la activ bunul simt imi spune sa-i tratez cu… deferenta aferenta. Adica n-ar fi frumos sa ies din partajarea consfintita de… regulamentele si comandamentele societatii si sa ma avint in zone… elevate si nepermise mie. Elitelor le place cel mai mult asta: respectul neconditionat iar inaltimile pure sa nu le fie infectate cu damfurile plebei. Si elitelor le mai place asta: dreptul ca de la inaltimea care le permite aruncarea cojilor de seminte in capul fara… carte, al celor de la… peluza sa dea sentinte. Si elitelor le place sa nu fie contrazise si mai ales ca nu cumva sa te atingi de matreata lor de pe frac… Dar, atita timp cit oamenii astia au coborit din biblioteca si s-au angajat cu arme si munitii in solda Puterii sau au institutiilor de stat atunci eu, ca bun contribuabil, imi voi asuma o impietate: ii voi trata ca pe niste oameni publici si cam… atit. Si daca, dupa privata-mi parere, domniile lor au cam zbircit-o in slujirea interesului public imi voi permite chiar sa fiu si… pamfletar. Asta pornind de la prezumtia ca dinsii, in vasta lor cultura, vor fi stiind exact, stilistic, cu ce se maninca sus-amintitul gen publicistic. Spun toate astea pornind de la mult disputatul si discutatul duel dintre Horia-Roman Patapievici si Mircea Badea, urmare a pamfletului cu Organ, la adresa doamnei Udrea, produs de showman in stilu-i caracteristic intr-o recenta pastila tv. Filosoful, eseistul si presedintele Institutului Cultural Roman printr-un remarcabil gest cavaleresc a sarit imediat sa repare onoarea doamnei vorbind justitiar despre degradare si despre complicitatea romanilor care consimt sa inhaleze putoarea. H.R. Patapievici spune ca instinctele mele morale, ca privitor la tv, s-au atrofiat fiindca am ramas sa privesc in loc sa arunc televizorul pe fereastra sau sa sun la 112 si sa denunt lezmajestatea. Si nu doar ale mele (mare paguba-n ciuperci, pina la urma! ) ci ale intregii audiente, daca nu cumva a tuturor celor care, dintr-o anumita antipatie personala sau politica s-au amuzat la bascalia in nota sexuala a lui Badea. Da, domnul Patapievici vorbeste despre morala, despre cuvenitele frumoase tratamente pe care orice femeie le merita din partea oricarui barbat. Desigur, cum ai putea combate chiar codul bunelor maniere? Inteligenta… aducere la context a cestiunii, desigur. 
H.R.P. se arata in (ne)convingatoarea-i pledoarie pro Elena revoltat si de nerusinarea camerelor de filmat care inadins si vulgar urmaresc – din scopuri similare cu ale lui Badea – corpul… ministresei: pantecul, coapsele, sanii, degetele de la picioare… Da, decadere, pierzanie, aceasta-i sentinta purului judecator. Astept sa fiu biciuit in piata publica! Dar nu inainte de a-l intreba pe domnul judecator al moravurilor si metehnelor poporului: cine si de ce a adus-o la lumina pe doamna Udrea, cine si de ce ii accepta jalnica prestatie publica asortata cu toalete, evident pe masura… demnitatii, adica provocatoare? Si apropo de teritoriul moral si de climatul general de decenta din societatea noastra, l-as mai intreba pe domnul presedinte al ICR cum ramine cu falusul lui Moise si cu poneiul roz cu insemne naziste de la expozitia de anul trecut, „Freedom for lazy people, de la New York patronata de institutia bugetara pe care-o conduce? Dar cu expozitia, de vreo 50.000 de euro, cam in acelasi registru de la Bochum? Dar cu declaratia: „Inima poporului roman este sub forma de cur!; Romana este o limba in care trebuie sa incetam sa mai vorbim… sa o folosim numai pentru injuraturi…, cum ramine domnule Patapievici? Or fi doar rataciri stilistice de tinerete si nu asasinate morale… sistemice?… Suntem galanti, nu-i asa?! Intr-un registru similar, vorbind despre intelectualitatea… implicata in viata Cetatii (iata oameni destepti si atasati si onorabili si cu buna credinta, domnisoara Alexandra Svet!) imi dau cu parerea, in citeva rinduri, si despre Mircea Cartarescu. Pe scriitorul Cartarescu il apreciez in chip deosebit si am mai spus asta pe aici. Editorialistul Cartarescu a adoptat si el o retorica moralista vorbind despre un soi de sentiment romanesc al urii si despre resentimentele pe care ni le nutrim reciproc si aparindu-i pe cei atacati astazi, adica aceia care conteaza… Cine sunt cei atacati, cine conteaza, domnule Cartarescu? Oare tot cei pe care-i apara, direct sau indirect, si domnul Patapievici? Ar fi destula apa la moara ca sa fabulez mai departe si pe acest subiect dar ma opresc aici, din respect pentru confesiunile unui invins… Share this: Facebook Twitter Tumblr Pinterest Mai mult StumbleUpon Reddit Digg LinkedIn Email Print Like this: Like Be the first to like this post.
Moralisti si resentimentari. Elite
