Este o zi mirabila azi: aflu ca prin aceasta zi de 24 august sunt legati prin data de nastere atit Jorge Luis Borges, argentinianul, cit si Paulo Coelho, brazilianul (si cu blogul lui aici). Seamana aceasta intimplare cu acel 12 iulie, ziua nasterii lui Noica si a lui Steinhardt. Si pe aceea o numisem „mirabila. Peste doua zile, in 26, se va putea vorbi la fel despre Julio Cortazar, alt mare sud-american, argentinian… Si desigur vor mai fi ramas columbianul Marques sau argentinianul Llosa, primavaratici de martie… Ori alt argentinian, Ernesto Sabato. Poezie, proza, realism, suprarealism, texte „motivationale, usurele, sau mustind de mister, sau cutremuratoare… Carti, pagini care au lasat urme in mine… Au fost vremuri cind daca spuneai ca citesti sud-americani riscai sa fi considerat „fitos, era o moda. Acum subiectul a cazut in desuetitudine, rumanii au… evoluat. De fapt literatura e desueta, esti un „ciudat daca te afisezi cu asemenea preocupari. Sunt lucruri mai importante „la ordinea zilei, lumea e preocupata de alte… gadgeturi, desigur mai scumpe, care-si fac mai usor de remarcat posesorul decit o discutie despre „ce citesti. Este o zi mirabila, cum spuneam, de huzur, de lenevire stergind din nou praful din biblioteca. Incerc sa nu ma las afectat de altceva. Chestie care rar imi iese. Dintre toti „sud-americanii mei preferati, cel mai apropiat imi este Borges, asa il simt azi sau in perioada asta doar, poate… Astazi o sa-i rezerv, o sa-mi rezerv (!) putin timp. Prima fraza pe care mi-au cazut ochii azi a fost asta, din „Borges despre Borges: „Exista un cuvint in spaniola, banuiesc ca-l cunoasteti. Ma intreb daca se mai foloseste inca. In loc sa spui a se trezi, spui recordarse, adica a-ti aminti de tine. 
Mama mea obisnuia sa spuna: Que me recuerde a las ocho („vreau sa-mi amintesc de mine la ora opt). In fiecare dimineata am acest sentiment, deoarece sint mai mult sau mai putin inexistent. Cind ma trezesc, de fiecare data mi se pare ca am fost tradat. Ei bine, iata-ma. Iata acelasi joc vechi si stupid care continua. Trebuie sa fiu cineva. Trebuie sa fiu exact acel cineva. Am anumite obligatii. Una dintre obligatii este sa traiesc ziua pina la capat. Dupa care vad toata rutina din fata mea si – natural – toate lucrurile ma obosesc. Bineinteles, cind esti tinar nu simti asa ceva. Simti: ei bine, sunt fericit ca m-am intors in lumea asta minunata. Dar eu nu cred sa fi simtit vreodata asta. Nici chiar in tinerete. In special in tinerete. Acum m-am resemnat. Acum ma trezesc si spun: trebuie sa infrunt inca o zi. Las lucrurile asa cum sunt. Presupun ca ceilalti oameni simt altfel decit mine pentru ca multi dintre ei se gindesc la nemurire ca la un fel de fericire, poate pentru ca nu-si dau seama. (…) De faptul ca, daca ai continua la nesfirsit, ar fi – hai sa spunem – ingrozitor… Si nu este doar o fraza… PS: Jean Michel Jarre, are si el „o legatura cu ziua asta. I-am ascultat „Oxigenul pe un vinil, de mult. Imi aduc aminte: o „placa din cele scumpe, nepretuite, cadou de… contrabanda in vremurile alea. Pare ciudat dar muzica lui merge si in… contextul asta. :) About these ads Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare
Ziua, pina la capat. Cu Borges
