Cine nu s-a dus la Centrul Naţional al Dansului Bucureşti, să vă duceţi, e mişto. E un spaţiu care încearcă pe toate căile să fie mişto. De la arhitectură la graffiti la poeziile tencuite pe pereţi. Eu m-am dus cu moş Iulian, nenea care a început blogul ăsta.
Ce-i drept, nu pentru vreun dans, dar pentru o carte. Pe care până la urmă n-am mai primit-o, fiindcă ni s-a făcut frică de plictiseală. În fine, am apucat să vedem trista floare a poeziei româneşti dându-şi duhul la etajul trei al Teatrului Naţional. Cine ştie, poate că e cum zicea Jack Gilbert, ca în Noh. Whenever the scrips says “dance”, whatever the actor does next is a dance. If he stands still, he is dancing.
You put your right foot forward
Comments(0)
Abonați-vă la:
Postări (Atom)