AG Weinberger a fost si a ramas una dintre marile mele
slabiciuni in materie de muzici. Sound-ul si ghitara lui nu ma duc insa cu gindul doar la virtuozitate, la stil, ci si la un soi deosebit de comunicare, asa ca un
vin de vita nobila. Muzica adevarata este cea care vorbeste, indiferent daca dispune sau nu de
cuvinte, sau cu atit mai mult. Iar experienta intilnirii live cu AG Weinberger o recomand oricui are ocazia sa o traiasca, cautat sau mai bine
spontan. Sa o traiasca!
Recunosc insa ca nu l-am mai ascultat de ceva vreme. Zilele astea insa, surpriza! Si nu ma refer la cine stie ce revelatie pusa sub semnul noutatii muzicale
Am descoperit, pe aici prin blogosfera unde, nu-i asa, se intimpla minunatii! blogul lui AG Weinberger. Si am realizat ca artistii mari comunica prin toti porii, chiar daca stralucesc poate mai mult printr-o anume latura a creativitatii lor. Si ma refer strict la aceia care comunica neostentativ, nu-si fac din asta un scop in sine si nu devin o masinarie mediatica pusa pe profit. Aici am gasit un text, Just Let It Be
care cred ca poate fi citit de oricine din alta perspectiva. Iar eu il gasesc si savuros, nu numai revelator, si m-a si intors spre blues-ul lui AGW. Citi ne respectam rostul, citi nu ni-l pierdem pe drum, citi nu devenim pathethici fara sa ne dam seama?
Sunt intrebarile la care ne obliga un artist sa raspundem. P.S. Sunt tot mai tentat sa vorbesc cit mai putin, la o limita
igienica, despre
asta. Oare nu ar trebui ca tot mai multi, covirsitor de multi, sa nu-i mai bagam in seama pe
astia? Atunci sa vezi dramele (ne)notorietatii! :) zvircolindu-se prin pietele publice la ore de maxima
ne(audienta)! About these ads Evalueaza: Partajeaza asta: Partajare pe Tumblr Mai mult http://io-flavius.livejournal. Email Listare Google+ Buzunar Pinterest Apreciez asta: Apreciaza Incarcare... Similare





